Treceți la conținutul principal

Despre mine

Bună! Numele meu este Boalcă Ana-Maria. Cunoscuții mă știu de Amy. De ce Amy? De la Ana-Maria și de la faptul că în școala gimnazială eram 5 Ane în clasă și atunci când era strigată una răspundeam toate.

Sunt Psiholog clinician acreditat de Colegiul Psihologilor din România din anul 2018 și de anul acesta am și acreditare pe apărare națională. Pe lângă acestea acreditări le mai am și pe următoarele, acreditate ANC: Inspector resurse umane (2020), Manager resurse umane (2019), Manager proiect (2020), Formator (2019), Consilier de dezvoltare personală (2019). 

Din anul 2017 am început să merg la toate cursurile și workshopurile pe care le găseam pentru a mă dezvolta. Ce am aflat? Foarte multe informații de la cursurile prezentate erau aceleași ca și în cărțile pe care le citeam. Foarte rar mi s-a aprins beculețul „nou”.

Ca fapt divers, în anul 2010 am luat două premii întâi pentru participarea la etapa națională de creativitate. Am scris câteva articole acum 10 ani. Aveam 14 ani și nu îmi vine să cred ce repede au trecut anii.

Tot ca fapt divers, am urmat câteva cursuri de logopedie, consiliere (cuplu, familie, copii), teste proiective, NLP, dar și cursuri legate de arii psihologice și tulburări. Toate acestea au avut ca scop găsirea propriului drum. Am reușit? Veți vedea pe parcurs. Nimic nu este întâmplător.

Am urmat Facultatea de Psihologie, master Psihodiagnoză cognitivă și consiliere psihologică, iar acum sunt anul 1 la master Psihologie aplicată în domeniul securității naționale.

Cum mă descriu? Am descoperit recent că 10 cuvinte sunt prea puține pentru a descrie o persoană, dar vă enumăr doar 3: dinamică, implicată, competitivă.

Vă aștept pe pagina mea de facebook, unde postez lucruri pentru dezvoltare personală, incluzând recomandări de filme, provocări sportive pe youtube și multe alte suprize, căci dezvoltarea personală înseamnă un echilibru minte-trup-suflet.

Pagina de facebook: 

https://www.facebook.com/igienaemotionalasidezvoltarepsiholgica 


 

 

Postări populare de pe acest blog

 Avatarul ideal sau dublarea propriului ego

Poate că ai auzit expresia ,,Ai putea iubi un om ca tine?". Dar oare dacă ambii parteneri ar fi la fel...Cum ar decurge lucrurile? Poate că și tu, ca și mine, ai trecut prin momente mai conflictuale în cuplu și ti-ai pus problema "de ce nu poate fi ca mine?" sau " de ce nu mă tratează așa cum îl tratez eu?" Poate că te-ai simtit folosit, abandonat, dezamăgit. Dar de unde toate aceste sentimente? Oare suntem defecți? Ei bine, nu acesta este răspunsul cu siguranță. Pur și simplu avem un sistem de valori diferite, caractere diferite și mai ales experiențe de viață diferite. De aici apar de multe ori conflictele. Nu îl înțelegem pe celălalt. Dacă tu ai avut traume în copilărie, iar partenerul tău nu, este puțin probabil ca acesta să te perceapă și să îți spună lucruri care te-ar afecta și mai rău.  Eu am pățit asta.. A avea o relație stabilă și serioasă într-o perioadă haotică, un secol al vitezei, unde nu prea mai e nimic luat treptat, unde avem doar așteptăr...

Poezia sau cum să-ți încorporezi sufletul

  Cum ne ajută poeziile? Ce arie se activează atunci când intrăm în contact cu ele? Oare emisfera stângă (logică) este implicată sau doar emisfera dreaptă (creativă)? În anii de studii, cu toții am trecut printr-o paletă variată de poezii, și poate și tu, ca și mine, ai stat cu frică să nu îți pice la bac poezia. Poate că ți-au plăcut, poate că nu. Dar un poet sigur ți-a atras atenția și sunt tare curioasă să îmi împartășești în comentariu care este acela. Pentru mine poetul „de suflet” a fost Bacovia. Poate că nu te așteptai la asta, fiind sobru, dar este profund și am decis să privesc printre rândurile sale și să îmi dau seama cum a fost el ca și copil. Dacă te uiți pe internet, vei vedea despre ce vorbesc. Am empatizat cu el, iar atunci când mulți îl făceau un depresiv, eu îi căutam adevăratul plumb din suflet. La sfârșitul acestui articol vei găsi o listă de poezii care m-au inspirat și te invit să îmi lași în comentariu ce poezie te-a impresionat și de ce. Să pornim călăto...

Imaginează-ți: eu obosită venind prin aglomerația suburbiei agitate

  Cât rezistă ființa umană fără să deprindă comportamente bizare dacă îți autoadministrează deprivarea de somn? De ce ajungem la surmenaj și burnout?  De câte ore este nevoie ca să o luăm razna la propriu? Doar de 72 de ore. Acum apar halucinații, emoțiile o iau razna, facem atacuri de panică, devenim agitați, paranoici, credem că cei din jur ne vor răul, suntem în punctul de a leșina, dar tot nu adormim. Devenim triști, departe, parcă, de tot ce ne înconjoară. Dar de ce? Pentru că avem nevoie în fiecare zi de somn pentru a lăsa corpul să se refacă, iar fiecare organ intern are timpul său de reglaj.  Din dorința de a ne ieși totul bine, ne pedepsim cu deprivare de somn, urmând etapa de surmenaj și oboseală cronică, unde dormim dar parcă nu este niciodată îndeajuns.  Deprivarea de somn scad performanțele, concentrarea, atenția, masa circulară, crește colesterolul, dă anxietate, atacuri de panică și halucinații.  Un studiu realizat de Jolanta Orzel Gryglewska ”Con...