Mai jos vei găsi o scurtă introducere despre stima de sine și nu numai.
Stima de sine reprezintă cel mai important factor în calea fericirii
noastre.
O stimă de sine joasă poate duce la: depresie,
anxietate, simptome de stres, boli psihosomatice (dureri de cap, insomnie,
oboseală, alte boli ale aparatului digestiv), ostilitate, antipatie,
competitivitate, neîncredere în ceilalți, abuz asupra partenerului sau
copiilor, intrare în relații toxice, abuz de alcool și droguri, tulburare de
alimentație, mâncat nesănătos, comunicare deficitară (agresivă, critică,
sarcastică), dependență, sensibilitate la critici, tendința de a simula pentru
a face pe plac celorlalți, dificultăți de socializare (retragere, izolare),
performanțe slabe la muncă/școală, îngrijorări, infracționalitate.
Fațetele stimei de sine:
- identitatea. Cine sunt eu? Ce mă definește? Identitatea asigură
conștiința de sine și individualitatea.
- aprecierea. A gândi bine, a prețui, a te bucura, a accepta cu
recunoștință, a evalua corect calitatea sau importanța cuiva sau a ceva.
- acceptarea. A crede în tine însuți și a te accepta cu plăcere,
conștientizând slăbiciunile le poți îmbunătăți. Dialog interior: „Îmi cunosc
defectele. Pe măsură ce îmi îmbunătățesc comportamentul, mă voi simți bine cu
mine însumi și cu comportamentul meu”.
- încrederea în sine. Cuprinde abilitățile, competența și
eficacitatea. Când competența crește, crește și încrederea. Încrederea în sine
conduce la sentiment constant „Pot să o fac”. Demonstrarea competenței aduce
satisfacție, dar este o consecință a prețuirii de sine, nu o cale de a ajunge
la ea.
- orgoliul. Ministerul englez Charles Caleb Colton (1780-1832):
„Orgoliul îi face pe unii oameni să fie ridicoli, dar îi ferește pe alții să
devină așa”. Există două laturi ale orgoliului: autosabotarea și partea
sănătoasă. Autosabotarea aduce după sine: dispreț, aroganță, îngânfare,
pretențiozitate, vanitate, narcisism; și este înrădăcinat în teamă și/sau în
nevoia de autoprotejare. Orgoliul sănătos este un simț realist al propriei
demnități sau valori, incluzând: respect de sine, recunoștință și încântare
față de propriile realizări, talente, servicii sau apartenențe.
- modestia. Există două tipuri de modestie: autosabotoare și
sănătoasă. Modestia autosabotoare este o lipsă extremă de stimă de sine (te
crezi ultimul om), simți o umilință excesivă și că meriți să fi disprețuit.
Modestia sănătoasă implică: absența orgoliului autosabotor, recunoașterea
imperfecțiunilor sau a slăbiciunilor, conștientizarea propriilor deficiențe și a
ignoranței, aptitudinea de a învăța, conștientizând că toți sunt egali.
Modestia sănătoasă cuprinde calmitate, răbdare și a nu te enerva ușor.
- egoismul. Scopul stimei de sine este transcenderea eului. Conștiința
de sine este o situație dureroasă care ține de propria interioritate, iar
vindecarea ei prin dragoste te ajută să te concentrezi spre exterior.
Construirea stimei de sine implică eforturi.
Cum să ne construim stima de sine?
Stima de sine se bazează pe: 1. valoarea necondiționată umană; 2. iubirea; 3. dezvoltarea. Această ordine este crucială. Dezvoltarea se referă la acțiunile realizate în direcția dorită. Fără o bază sigură, stima de sine se răstoarnă Procesul nu poate fi scurtat.
Valoarea umană necondiționată
înseamnă că tu ești important și valoros ca persoană pentru că sinele tău
esențial este unic, prețios.
Legile howardiene ale valorii umane
Valoarea umană necondiționată
este descrisă de 5 axiome, bazate pe studiul Claudiei A. Howard în anul 1992:
1. Toți avem valoare infinită,
inferioară, eternă și necondiționată ca persoane.
2. Toți suntem valoroși ca
oameni. Valoarea umană nu este comparativă sau competitivă.
3. Factorii externi nici nu
adaugă valoare, nici nu o diminuează. Valoarea unei persoane este infinită și
imuabilă.
4. Valoarea este stabilă și nu
se află vreodată în primejdie (chiar dacă cineva te respinge).
5. Valoarea nu trebuie să fie câștigată sau dovedită. Ea există deja. Trebuie să o recunoști, să o accepți, să o apreciezi.
„Nu te gândi la posesiunea
necesară a lucrurilor ce-ți lipsesc, ci, din contră, la acelea pe care le ai
acum și alege-ți, printre bunurile existente, pe cele mai prețioase și adu-ți
aminte ce osteleni ai îndura ca să le dobândești dacă nu le-ai avea”. (Marc
Aureliu)
Oamenii cu stimă de sine redusă tind să-și definească în mod strict valoarea ca fiind condiționată de o anumită trăsătură sau de un comportament. Când nu reușesc să o manifeste, stima lor de sine are de suferit.
Pe de altă parte, oamenii cu
stimă de sine nu se îndoiesc de valoarea lor. Aceștia înțeleg că multe
trăsături și comportamente dezirabile le exprimă valoarea și acționează ca
mementouri ale valorii lor. Ei nu permit ca performanța slabă dintr-un domeniu
să-i definească. Pe măsură ce se maturizează, ei învață că ființele umane se
exprimă prin conduite variate și complexe, explorând din ce în ce mai multe
mijloace prin care se manifestă valoarea intrinsecă.
Fiecare persoană are o valoare
egală, infinită și neschimbătoare, valoare cu care se naște.
Esența sinelui nu trebuie
confundată cu factorii externi. Factorii externi pot acoperi esența, sau o pot
ajuta să strălucească, dar valoarea esenței sinelui este constantă..
Oamenii își exprimă valoarea
prin mijloace și componente unice, dar fiecare persoană, în esența sa, este
întreagă, având toate calitățile necesare încă din stadiul embrionar.
Stima de sine poate fi
dezvoltarea conștientizând cu precizie ceea ce este bine pentru sine.
Corpul este o metaforă pentru
esența sinelui. Prin corp experimentăm.
În timp ce îți dezvolți aprecierea pentru trup, devine mai ușor să fii înțelegător cu propriul sine.
Nathaniel Branden: Cea mai mare
provocare a vieții este cum să ne bucurăm de ea.
Nu uita să dai like paginii mele de facebook:
https://www.facebook.com/igienaemotionalasidezvoltarepsiholgica